Hobby Eletcronics Forum

Este vorba despre o locomotiva cu aburi, mai mica decat celelalte, care inca era folosita in anii '70 la gara din Craiova, ca sa redistribuie vagoanele cu marfuri la alte garnituri de tren. Motoarele cu abur au un cuplu la pornirea de pe loc foarte mare, cum trebuie la pornirile dese la distribuirea vagoanelor.
Eu am locuit (crescut) la bloc in apropiere de Rampa Militara (situata la capatul strazii Dezrobirii), unde era un depozit de fiare vechi, o adevarata comoara pentru copii. De acolo luam rulmenti mari si le scoteam bilele (pentru jocul numit cioca), luam bobine de inductie, telefoane vechi de campanie (cu magnetou), tot felul de lucruri interesante. La un moment dat am gasit pe strada, in fata depozitului imprejmuit, un motor termic cu doi cilindri (in doi timpi), utilizat la pornirea motoarelor Diesel de la tractoare. As fi vrut sa-l iau de acolo, dar era foarte greu. Se publicase in revista Sport si Tehnica fotografia unui girocopter construit de un amator cu un astfel de motor. Tot acolo, pe marginea drumului, erau niste motoare electrice mari (zeci de kw), pe care liceul la care am invatat (industrial nr.1) le-a luat si reconditionat si le-a folosit la laboratorul de masini electrice. Gara este la 0,5 km de Rampa Militara. Plecam devreme de acasa (nu ma omoram cu invatatul), cursurile incepeau la ora 14. Mergeam pe langa calea ferata pana la gara si ma jucam cu alti copii de-a razboiul cu nemtii, in vagoanele trase pe linia moarta la spalat. Intr-o zi am vazut un batran decapitat de tren, capul era intre linii si corpul in afara.
Treceam prin fata garii si cumparam chiftele prajite de la un chiosc, dupa care luam directia spre scoala (LNB, actualul Colegiu Carol). Nu invatam si aveam note cam mici, era un stres. Insa am amintiri frumoase.

Mi-am amintit de Baba Ioana in iarna trecuta, cand a intrat in apartament un puternic miros de carbune ars, de la centralele cu gaz ale vecinilor, prost reglate.
Erau alte vremuri, copiii aveau clasoare cu timbre filatelice, se cumparau la plic de la chioscurile de ziare. Nu era internet si PC-uri, sa piarda timpul cu jocurile, se jucau in aer liber, in curtea blocului. Eu frecventam cercurile tehnice de la Casa Pionierilor, am fost la aeromodele, la radiotehnica si la automatica si cibernetica. Cel mai pregatit instructor era cel de la automatica si cibernetica, un subinginer care era angajat pe post de tehnician la fac. de electrotehnica. Facuse si o scoala tehnica postliceala si lucrase la o centrala telefonica, omul acela chiar stia meserie.
In gimnaziu am fost la cea mai buna clasa din oras, la A de la LNB. Chiar daca nu aveam note mari, nivelul clasei fiind ridicat, stiam si eu cate ceva. Tatal colegului de banca era inginer si sef la sectia de locomotive de la Electroputere. Alt coleg avea tatal tot inginer si tot la Electroputere. Jumatate din clasa erau copii de barosani (doctori, ingineri, avocati, economisti etc). Tatal unei colege era directorul combinatului chimic si primea anual prime cat costa un automobil. Eu eram un amarat printre ei, in plus si nesupravegheat (impins de la spate) de parinti. Orele de scoala fiind de la ora 14 incolo, dimineata ma tineam de experiente in bucatarie. Ma jucam cu arcul electric, cu electrozi de grafit de la baterii, alimentarea era direct de la priza si curentul era limitat (sa nu sara siguranta de la tablou) cu un rezistor cu electrolit (un borcan de 800 ml umplut cu apa in care era dizolvata sare, eletrozii erau doua tije metalice). incercam sa reproduc ce citeam in cartile de fizica. Dotari nu am avut, tata nu mi-a cumparat un pistol de lipit si un multimetru (un T20 costa 800 lei la consignatia).